Pentru ca ploaia ma impiedica sa lucrez, o sa va scriu despre orasul bulgaresc Veliko Tarnovo.
Primul contact cu Bulgaria l-am avut prin 2010, dar atunci doar in trecere si noaptea, am vazut deci nimic. Nici prin cap nu-mi trecea ca o sa ajung sa lucrez 2 luni pe taramul vecinilor din sud.
Cand am trecut granita si am vazut cum sta treaba , am avut un soc, crezand ca m-am intors in Romania anilor ’90. Am colindat Bulgaria de la Sud la Nord si de la Est la Vest, insa am ramas impresionat de orasul Veliko Tarnovo.
Prima data l-am vazut in Martie, doar in trecere cand plecam acasa. Mai exact drumul trece pe sub 2 portiuni din oras, oferind o imagine rupta parca din Italia, Grecia.
Doua luni mai tarziu, ajungeam iarasi in Bulgaria. Dupa 2 saptamani petrecute in Varna, Dobrich, Razgrad, am ajuns in Veliko Tarnovo. Acest oras, parca este din alta tara si nu din Bulgaria.
Fosta capitala a Bulgariei, acest oras pastreaza inca aerul vremurilor de mult apuse. Strada principala este plina de restaurante, terase, magazine de suveniruri si anticariate.
Insa punctul forte al acestui oras este cetatea Tsarevets. Nu stiu cum fratii nostri bulgari au reusit sa pastreze atat de bine cetatea si orasul, fiind sub ocupatie otomana sute de ani. Insa acest aspect se incadreaza in alta categorie. Deci sa admiram:
Punctele belvedere ofera o vedere impresionanta a orasului. Acestea sunt aflate pe artera ce leaga centrul orasului de cetatea Tsarevets.
La sfarsit de saptamana are loc un spectacol de lumina si sunet in cetatea Tsarevets.Iluminatul public este oprit, restaurantele si terasele de asemenea isi opresc luminile pentru 15 minute.
Vinerea si Sambata, orasul est invadat de catre romani. Mai sa-ti dea impresia ca bulgarii vin sa-si cumpere masini de la noi si nu invers.
Aflat la doar 160 de kilometri de Bucuresti, zic ca se merita un week-end, nu mai mult, petrecut in Veliko Tarnovo.
Calul Bălan 